Interviu Andrada Boldiș – partea 1

Între 9 şi 11 septembrie 2016, Muzeul Satului Bănăţean va găzdui a 11-a ediţie a festivalului PLAI, realizat în totalitate de voluntari.

Am discutat cu Andrada Boldiş, voluntar PLAI din 2012, despre festivalul care urmează şi cele care au fost, despre cum e viaţa de voluntar şi despre cum poate un tânăr să se alăture echipei PLAI.

Andrada, urmează a cincea ediţie PLAI la care participi ca voluntar.

Anul acesta, da.

Ce te-a determinat să rămâi tot timpul şi anul următor?

E foarte faină atmosfera dinainte de festival, când lucrăm toţi acolo, mergem în fiecare dimineaţă la Muzeul Satului. E ca şi cum ai merge la job încântat.

Lucraţi doar acolo la muzeu?

Da.

Asta pe timpul festivalului.

Da. Şi mai avem şedinţe cam odată pe lună, în care toţi şefii de departamente prezintă întregii echipe ce au făcut, ce urmează să facă. Şi noi mai punem întrebări, mai ne dăm cu părerea, feedbackuri, chestii.

Cam câţi voluntari sunteţi în total? Am înţeles că festivalul e făcut în întregime de voluntari.

Da. Acum, nu ştiu cât să zic, activi suntem vreo 30-40.

Ce înseamnă activi?

Cei care vin la şedinte. Şi cei care vin şi în timpul festivalului.

Există voluntari care ajută în vreun fel fără să fie prezenţi?

Da, sunt cei care au fost voluntari activi în anii trecuţi. Ştii, odată ce ai fost voluntar plai o să fii mereu voluntar plai…

Ha-ha-ha!

Se mai întorc ei din când în când şi mai ajută, dar nu sunt permanent acolo. Ştii?

Ce i-ai spune unui student care se gândeşte că are mult timp liber şi vrea să facă chestii interesante. Să vină la PLAI ca voluntar? Sau, mai bine zis, de ce să vină la PLAI?

De ce să nu vină la plai?

Ce avantaje ar fi? Te dezvolţi ca persoană, câştigi experienţă în vreun fel?

E mai mult chestia asta că faci parte dintr-o comunitate. Şi ajuţi la ceva, faci parte din ceva. Şi în timpul festivalului e sentimentul acela – când vezi toţi oamenii care trec şi îţi zâmbesc pentru că te văd cu tricoul de voluntar. E un sentiment foarte fain. Plus că ai ocazia să cunoşti mulţi oameni. Iar voluntarii…n-am văzut nici un voluntar care să fie o persoană antipatică, sincer. Parcă se adună toţi oamenii faini acolo.

Bine, mai sunt şi beneficiile că intri la festival fără să plăteşti bilet, dar nu primeşti bilete pentru cunoştinţe, bunici, purcei, căţei. Eşti doar tu. Şi oricum, în timpul festivalului cam avem toţi vreo şase ore de lucru pe zi. Aşa e programul.

Voi sunteţi plătiţi în vreun fel?

Tricouri, zâmbete…

Bine, sunt faine tricourile acelea. Le-am văzut şi eu.

Da. Şi foarte multe zâmbete. Avem şi o masă pe zi, sau două, nu mai ştiu exact.

Poţi să-mi dai câteva exemple de lucruri cu care te ocupi acolo?

Păi, voluntarul mediu de la plai face cam de toate. Adică de la cules bălegar, pentru că avem acolo un măgăruş. Îi spunem Ghiţă, dar e femelă.

(Wow!) Nu m-aş fi gândit…

Da. Ghiţă sau Cleopatra, pentru apropiaţi. Şi trebuie să strângem după el înainte de festival. Culegem beţele, dacă-ţi vine să crezi.

Ce beţe?

Beţele de pe jos, care cad din copaci, crengi, beţe, culegem tot. Apoi greblăm. E super muncă asiduă aşa, dacă stai să te gândeşti.

Da, dar ma gândesc că e amuzant.

Da, e amuzant că suntem mai mulţi, dar mi se pare aşa inutil câteodată să stau să culeg beţe. Stau şi mă uit la mine, nu-mi vine să cred ce fac.

Ce mai facem? Facem chestii artsy, adică decorăm. Asta e la libera noastră alegere. Ce vrem noi, cine vine cu o idee şi ni se pare faină, o facem. Şi de obicei lucrăm cu materiale reciclabile, cum sunt sticlele. Le pictăm, le decupăm frumos, le facem în forme de floricele şi le punem pe-o aţă aşa drăguţ.

Deci astea voi le faceţi?

Da.

Le-am vazut în poze.

Da, da.

Mă gândeam că poate le cumpăraţi.

Nu, nu prea investim în aşa ceva. Le facem noi. Am pictat şi lampioane.

Apoi măturăm şi aspirăm scena, facem curat prin backstage, amenajăm totul pentru artişti.

Noi construim singuri barurile. Sunt vreo 5-6 baruri şi vreo 10 standuri de mâncare pe care le construim singuri. Tăiem lemnele, le cărăm, le batem cu cuie, le vopsim.

Şi ştiţi să faceţi toate astea?!

Da! Avem şi arhitecţi în echipă, avem tâmplari. Nu, tâmplari nu, dar toţi sunt tâmplari la un moment dat. Fetele mai mult cu vopsitul.

Interesant. Chiar dacă n-ai nici o treabă cu chestiile astea, e frumos să le faci măcar o dată, nu?

Da. Scrumierele tot noi le facem. Într-un an le-am făcut din lemn, în altul din sticle. În altul am avut scrumiere de buzunar, făcute din carton. Le dădeam oamenilor la intrare.

Aici am învăţat să folosesc un ferăstrău. Şi bormaşină.

Apoi măi Andrada, ţi se pare că astea sunt treburi de fată?

Păi faci ce vrei acolo, eşti voluntar. Învăţăm unii de la alţii. Sunt şi băieţi care au învăţat să împletească şi să picteze cu noi.

Astea ar fi înainte de festival. În timpul festivalului suntem împărţiţi pe arii. Avem poarta, unde trebuie să pui brăţări, să rupi bilete. Aleea culturală, unde sunt toţi partenerii culturali şi trebuie să le aduci orice au nevoie. Există un responsabil de aleea culturală şi el are mai mulţi minioni care se plimbă pe acolo.

Minioni?

Da. Şi primesc task-uri, de exemplu: “aduceţi-mi o masă la cortul african”. E foarte amuzant, avem walkie-talkie-uri şi comunicăm între noi.

Nu credeam că sunteţi chiar aşa organizaţi…

Suntem super organizaţi. E cea mai “organizată” organizaţie la care sunt voluntară!

Bună asta!

Chiar e. Şi am fost voluntară la multe organizaţii.

Festivalul se adresează şi copiiilor. E adevărat?

Da. Sunt foarte multe activităţi pentru copii. Bine, le pot face şi adulţii foarte uşor: colorat mandale sau pictat, croşetat.

Mandale?

Da, mandale. Sunt niste simboluri simetrice, cum sunt cercurile acelea colorate, ştii? Bine, nu sunt colorate. Sunt albe şi tu le colorezi cum vrei tu. Şi e terapie prin colorare. Te linişteşti, are aşa, efect terapeutic şi liniştitor. Şi vin tot felul de organizaţii cu yoga, pictat pe sticlă, făcut bijuterii handmade din tot felul de chestii. Şi astea evident că le plac copiiilor foarte mult, dar şi pentru adulţi e la fel de fain, nu?

Da

Asta îmi place la plai, că e un loc în care poţi să te joci. Ca adult, poţi să mergi acolo să te joci, să fii copil. E un teren de joacă. Toată lumea zâmbeşte, e energie pozitivă în aer şi te împrieteneşti uşor cu oricine.

Ce ştii de bilete? Acum se găsesc cu 75 de lei. Până când?

30 iunie. Şi după vor fi 100 de lei.

Poate să crească preţul şi mai mult de atât?

Nu ştiu, pentru că diferă de la an la an. Asta depinde de marketing, de cât de bine s-au vândut biletele, ce artişti vin, ce costuri au avut.

Din câte-am văzut, e voie şi cu câini la festival. Exista totuşi anumite condiţii în acest sens?

Nu, ce condiţii să fie?

Doar cu câini, sau pot să vin şi cu alte animale de companie?

Având în vedere că avem un măgar în festival, cred că poţi cu orice animal vrei tu, sincer.

Că veni vorba, ce e cu măgarul acela?

E de la muzeu.

Şi în timpul festivalului e şi el voluntar plai?

Băgător de seamă. De obicei stă după gard în timpul festivalului. Dar înainte ne ţine de urât.

Cum spuneai că-l cheamă?

Ghiţă sau Cleopatra, depinde cum preferi.

Avem şi o organizaţie de adoptat căţei care a fost, cred că de la începuturi, partener cultural – Pet Hope. Şi vin cu vreo 10-15 căţei micuţi şi drăguţi. Şi poţi să-i plimbi prin festival. Copiii sunt foarte încântaţi tot timpul. De obicei pleacă cu vreo 5 adopţii.

  • VLAD CĂLIN – student anul I Jurnalism în cadrul Universității de Vest Timișoara

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*